logo SC_TEHNIC_SRL

Sunteţi aici: Legislaţie generală în domeniu

Legislaţie stingătoare
Legislaţie truse medicale


Mai jos, regăsiţi legislaţia în vigoare pentru stingătoare şi truse medicale.

Pentru filtru după legislaţia unei anumite categorii, folosiţi butoanele de deasupra.

Normele tehnice privind utilizarea, verificarea, reîncărcarea, repararea şi scoaterea din uz a stingătoarelor de incendiu din 23.10.2015

În vigoare de la 28.12.2015

Capitolul I - Scop şi definiţii

Art. 1

Prezentele norme tehnice stabilesc reguli şi condiţii obligatorii privind utilizarea, verificarea, reîncărcarea, repararea şi scoaterea din uz a stingătoarelor de incendiu, portabile şi mobile, cu excepţia celor care conţin anumite gaze fluorurate cu efect de seră.

Art. 2

(1) Utilizarea, verificarea, reîncărcarea, repararea şi scoaterea din uz a stingătoarelor de incendiu se supun următoarelor standarde:

a) SR EN 3-7 Stingătoare portabile de incendiu Partea 7: Caracteristici, performanţe şi metode de încercare;

b) SR EN 1866 Stingătoare mobile de incendiu;

c) SR EN 2 Clase de incendii.

(2) Pentru standardele prevăzute la alin. (1) se iau în considerare ediţiile în vigoare, inclusiv amendamentele.

Art. 3

În sensul prezentelor norme tehnice, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) accesoriile corpului - piese care pot fi fixate sau înfiletate pe recipient ce includ cel puţin: dispozitiv(e) de control; ansamblu furtun şi/sau pâlnii şi/sau duze; ansamblu cap; dispozitiv de operare;

b) agent curat - agent de stingere a incendiului, volatil sau gazos, nepoluant şi cu proprietăţi dielectrice, cum ar fi fluorocarburi - FCs; perfluorocarburi - PFCs; fluoroiodocarburi - FICs etc.;

c) agent de stingere - substanţa conţinută în stingător care are rolul de a stinge un incendiu şi care poate fi: apa, apa cu aditiv, apa cu diverse substanţe chimice, pulberea, dioxidul de carbon, un agent curat;

d) halon - agent de stingere a incendiului care are în compoziţie, drept componentă primară, unul sau mai mulţi compuşi organici ce conţin unul sau mai multe elemente precum fluor, clor, brom sau iod;

e) perioadă de garanţie - interval de timp cuprins între data dobândirii produsului sau serviciului şi data până la care producătorul sau prestatorul îşi asumă responsabilitatea remedierii sau înlocuirii produsului ori serviciului achiziţionat, pe cheltuiala sa, dacă deficienţele nu sunt imputabile utilizatorului;

f) performanţă de stingere - maximul focarului tip pe care stingătorul de incendiu îl poate îndeplini, conform standardelor aplicabile;

g) perioadă de valabilitate - limită de timp stabilită de producător până la care un produs îşi păstrează caracteristicile specifice iniţiale;

h) persoane autorizate - persoane juridice, persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale şi întreprinderi familiale, autorizate în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare privind apărarea împotriva incendiilor pentru efectuarea lucrărilor de verificare, reîncărcare şi reparare a stingătoarelor de incendiu, cu excepţia celor care conţin anumite gaze fluorurate cu efect de seră;

i) personal de specialitate - angajat, titular al întreprinderii individuale, membru al întreprinderii familiale sau persoană fizică autorizată, care deţine un certificat de competenţă profesională pentru ocupaţia Operator în verificarea, reîncărcarea şi repararea stingătoarelor de incendiu Cod COR 723306;

j) producător - persoană fizică autorizată sau persoană juridică ce fabrică un produs sau pentru care se proiectează sau se fabrică un astfel de produs şi care comercializează produsul în cauză sub numele sau sub marca sa;

k) recipient - corpul stingătorului cu toate piesele sudate/lipite, neechipat cu accesoriile sale;

l) stingător de incendiu - aparat care conţine un agent de stingere ce poate fi refulat prin acţiunea presiunii interioare şi dirijat asupra unui incendiu; presiunea interioară poate fi permanentă sau produsă prin eliberarea unui gaz auxiliar dintr-un alt recipient;

m) stingător de incendiu mobil - stingător de incendiu montat pe roţi care este proiectat pentru a fi transportat şi acţionat manual şi care, în stare de serviciu, are o masă mai mare de 20 kg;

n) stingător de incendiu portabil - stingător de incendiu proiectat pentru a fi acţionat manual şi care, în stare de serviciu, are o masă de maximum 20 kg;

o) utilizator - persoană fizică autorizată sau persoană juridică ce foloseşte un bun, cu orice titlu, în interesul său, al altuia sau în interes public.

Capitolul II - Clasificarea stingătoarelor de incendiu şi a incendiilor. Compatibilitatea de utilizare a stingătoarelor de incendiu

Art. 4

Stingătoarele de incendiu se clasifică în funcţie de utilizarea lor pe anumite focare de incendiu şi se încadrează în funcţie de performanţa de stingere.

Art. 5

(1) După agentul de stingere, stingătoarele de incendiu se clasifică după cum urmează:

a) pe bază de apă, incluzând spumele şi soluţia chimică apoasă;

b) cu pulbere;

c) cu dioxid de carbon;

d) cu halon;

e) cu agent curat.

(2) După modul de realizare a presiunii interioare, stingătoarele de incendiu se clasifică după cum urmează:

a) presurizate permanent;

b) presurizate în momentul utilizării.

Art. 6

Clasificarea incendiilor:

(1) Clasele de incendiu sunt:

a) clasa A: incendii de materiale solide, în general de natură organică, a căror combustie are loc în mod normal, cu formare de jar;

b) clasa B: incendii de lichide sau solide lichefiabile;

c) clasa C: incendii de gaze;

d) clasa D: incendii de metale;

e) clasa F: incendii care implică medii de gătit, cum ar fi uleiuri şi grăsimi vegetale sau animale, în aparate pentru gătit.

(2) Compatibilitatea de utilizare a stingătoarelor de incendiu pe anumite focare de incendiu, respectiv la instalaţiile electrice sub tensiune este prezentată în anexa nr. 1.

(3) Referinţa privind compatibilitatea unui stingător pentru utilizare la incendii din clasa C se stabileşte de producător, dar se aplică numai stingătoarelor cu pulbere care au îndeplinit o performanţă de stingere pentru focare de incendiu de clasă B sau de clasă A şi de clasă B.

(4) Numărul sau referinţa cu privire la aprobarea stingătorului de incendiu, clasificarea, compatibilitatea cu clasele de incendiu şi performanţa de stingere pe care o îndeplineşte trebuie să fie marcate clar pe eticheta acestuia.

Art. 7

În vederea identificării cu uşurinţă a fiecărui tip de stingător de incendiu, pentru etichetele aplicate de producător se stabileşte un cod al culorilor, astfel:

Agent
de stingere
Culoare
de identificare fond etichetă
Culoare
de identificare litere text
Pulbere Alb Negru
Spumă Galben Roşu
Apă Albastru Alb
CO(2) Negru Alb
Soluţie chimică apoasă Galben Negru
Agent curat Verde Alb

Capitolul III - Alegere, amplasarea şi controlul stingătoarelor de incendiu

Art. 8

Alegerea tipurilor de stingătoare de incendiu este determinată, în principal, de riscul de incendiu identificat, natura materialelor combustibile, importanţa şi valoarea zonelor protejate, posibilităţile de propagare a incendiului, compatibilitatea agentului de stingere cu clasele de incendiu, proprietăţile dielectrice ale agentului de stingere şi condiţiile de temperatură ambiantă.

Art. 9

(1) În stare de utilizare, stingătoarele de incendiu trebuie menţinute permanent încărcate la capacitatea nominală.

(2) Stingătoarele de incendiu trebuie amplasate conform prevederilor normelor generale de apărare împotriva incendiilor şi ale dispoziţiilor generale privind apărarea împotriva incendiilor aprobate pentru anumite categorii de construcţii, amenajări, obiective şi instalaţiile aferente.

Art. 10

(1) Utilizatorul stingătoarelor de incendiu este responsabil de controlul acestora la intervale de cel mult o lună.

(2) Controlul presupune verificarea următoarelor elemente:

a) stingătorul de incendiu este amplasat în locaţia stabilită prin planurile de protecţie împotriva incendiilor;

b) stingătorul de incendiu este amplasat astfel încât marcajul cu tipul stingătorului de incendiu şi instrucţiunile de utilizare sunt vizibile;

c) accesul la stingătorul de incendiu nu este blocat;

d) locul de amplasare a stingătorului de incendiu este marcat;

e) presiunea indicată de manometru este în intervalul nominal marcat de producător;

f) existenţa şi integritatea sigiliilor;

g) starea de încărcare a stingătorului de incendiu, prin ridicare;

h) compatibilitatea de utilizare a stingătorului de incendiu cu posibilele focare din spaţiul protejat;

i) încadrarea în termenele de verificare/reîncărcare menţionate pe etichetă, după caz.

CAPITOLUL IV - Verificarea, reîncărcarea, repararea şi scoaterea din uz a stingătoarelor de incendiu
SECŢIUNEA 1 - REGULI GENERALE

Art. 11

(1) Verificarea, reîncărcarea şi repararea stingătoarelor de incendiu trebuie să se efectueze numai de către persoane autorizate în condiţiile legii.

(2) Lucrările trebuie să se realizeze în conformitate cu instrucţiunile producătorului stingătorului de incendiu şi trebuie să se utilizeze aceleaşi mijloace tehnice specifice, agentul de stingere precizat pe eticheta producătorului stingătorului de incendiu, precum şi aceleaşi piese de schimb conform modelului certificat.

(3) Piesele de schimb şi agenţii de stingere utilizate/utilizaţi trebuie înscrise/înscrişi de către persoanele autorizate într-un registru de evidenţă, întocmit în acest scop, cu menţionarea codului şi a producătorului acestora.

Art. 12

Pe perioada de valabilitate acordată de producătorul stingătorului de incendiu, operaţiunile de verificare, reîncărcare şi reparare a stingătoarelor trebuie să se efectueze de către acesta sau prin persoane autorizate în condiţiile legii şi agreate de producător.

Art. 13

Stingătoarele de incendiu se verifică anual după prima reîncărcare.

Art. 14

Reîncărcarea stingătoarelor de incendiu se efectuează:

a) după fiecare utilizare;

b) la expirarea perioadei de valabilitate acordate de producătorul stingătorului de incendiu;

c) la cel mult 3 ani de la ultima reîncărcare;

d) ori de câte ori se constată scăderea masei încărcăturii sub toleranţa de umplere precizată în standardele aplicabile pentru stingătoarele de incendiu cu CO2, halon sau agent curat.

Art. 15

Agentul de stingere utilizat la reîncărcarea stingătoarelor de incendiu trebuie să fie în termen de valabilitate pentru întreaga perioadă de garanţie acordată după reîncărcare.

Art. 16

Stingătoarele de incendiu retrase de la utilizare pentru verificare, reîncărcare şi reparare trebuie înlocuite imediat cu stingătoare de acelaşi tip şi cu performanţe de stingere şi clasificare cel puţin egale.

Art. 17

(1) Persoana autorizată pentru efectuarea lucrărilor de verificare, reîncărcare şi reparare a stingătoarelor de incendiu trebuie să aplice pe fiecare stingător o etichetă care să cuprindă datele de identificare ale acesteia, luna şi anul în care a fost realizată verificarea, reîncărcarea sau repararea, precum şi luna şi anul până la care trebuie efectuată următoarea verificare sau, după caz, reîncărcare.

(2) Eticheta trebuie să conţină referiri la perioada de garanţie acordată pentru lucrările efectuate, respectiv pentru piesele de schimb înlocuite.

(3) Etichetele privind verificarea, reîncărcarea sau repararea stingătoarelor de incendiu nu vor înlocui etichetele producătorului stingătorului de incendiu şi trebuie amplasate astfel încât să nu afecteze/schimbe informaţiile precizate în eticheta producătorului.

(4) Modelul etichetei pentru verificarea, reîncărcarea sau repararea stingătoarelor de incendiu este prevăzut în anexa nr. 2.

SECŢIUNEA A 2-A - VERIFICAREA STRINGĂTOARELOR DE INCENDIU

Art. 18

(1) Verificarea stingătoarelor de incendiu reprezintă un ansamblu de operaţiuni efectuate de către personal de specialitate, cu ajutorul unor mijloace tehnice adecvate, cu scopul de a conferi încrederea că produsul corespunde integral din punctul de vedere al caracteristicilor funcţionale demonstrate la modelul certificat şi că prezintă siguranţă în exploatare.

(2) În urma operaţiunilor de verificare, stingătoarele de incendiu trebuie să corespundă integral cu modelul certificat.

(3) În cazul în care în urma operaţiunilor de verificare se constată existenţa unor defecţiuni, se procedează, după caz, la remedierea acestora conform operaţiunilor de reparare sau la scoaterea din uz a stingătorului de incendiu.

Art. 19

(1) Operaţiunile ce trebuie efectuate pentru verificarea unui stingător de incendiu, în funcţie de tipul acestuia, sunt:

a) identificarea stingătorului;

b) verificarea integrităţii exterioare a recipientului stingătorului;

c) verificarea existenţei manometrului şi a indicaţiilor acestuia, numai pentru stingătoarele permanent presurizate;

d) verificarea furtunului/duzei de refulare/pâlniei;

e) verificarea stării de încărcare prin cântărire, numai pentru stingătoarele cu CO2;

f) etichetarea şi sigilarea stingătorului.

(2) Detalierea operaţiunilor prevăzute la alin. (1) este prevăzută în anexa nr. 3.

SECŢIUNEA A 3-A - REÎNCĂRCAREA STRINGĂTOARELOR DE INCENDIU

Art. 20

(1) Reîncărcarea stingătoarelor de incendiu reprezintă un ansamblu de operaţiuni efectuate de către personal de specialitate, cu ajutorul unor mijloace tehnice adecvate, prin care un stingător de incendiu este repus în stare de funcţionare în urma descărcării la utilizare, accidentală sau la termen.

(2) Reîncărcarea este însoţită în mod obligatoriu şi de o verificare cu scopul de a conferi încrederea că produsul corespunde integral din punctul de vedere al caracteristicilor funcţionale demonstrate la modelul certificat şi că prezintă siguranţă în exploatare.

(3) În urma operaţiunilor de reîncărcare, prestatorul emite o declaraţie de conformitate prin care declară pe propria răspundere că stingătoarele de incendiu reîncărcate corespund integral cu modelul certificat.

(4) În cazul în care în urma operaţiunilor de reîncărcare se constată existenţa unor defecţiuni, se procedează, după caz, la remedierea acestora conform operaţiunilor de reparare sau la scoaterea din uz a stingătorului de incendiu.

(5) Reîncărcarea stingătorului se face numai cu agentul de stingere original cu care a fost încărcat de producător şi cu care a fost certificat.

(6) Pentru stingătoarele cu pulbere este interzis să se reutilizeze pulberea rămasă în urma descărcării.

Art. 21

(1) Operaţiunile ce trebuie efectuate pentru reîncărcarea unui stingător de incendiu, în funcţie de tipul acestuia, sunt:

a) operaţiunile prevăzute la art. 19 alin. (1);

b) depresurizarea stingătorului de incendiu, cu excepţia celor presurizate în momentul utilizării;

c) demontarea stingătorului de incendiu;

d) curăţarea şi verificarea recipientului stingător şi a fitingurilor - dispozitiv de control; ansamblu furtun şi/sau pâlnii şi/sau duze; ansamblu cap dispozitiv de operare;

e) încărcarea buteliei cu agent propulsor numai pentru cele presurizate în momentul utilizării;

f) reîncărcarea cu agent de stingere;

g) reasamblarea stingătorului;

h) etichetarea şi sigilarea stingătorului.

(2) Detalierea operaţiunilor prevăzute la alin. (1) este prevăzută în anexa nr. 4.

SECŢIUNEA A 4-A - REPARAREA STRINGĂTOARELOR DE INCENDIU

Art. 22

(1) Repararea stingătoarelor de incendiu reprezintă un ansamblu de operaţiuni efectuate de către personal de specialitate, cu ajutorul unor mijloace tehnice adecvate, aplicabile unui stingător la care au fost constatate defecţiuni, pentru repunerea acestuia în stare de funcţionare.

(2) Repararea are rolul de a conferi încrederea că produsul corespunde integral din punct de vedere al caracteristicilor funcţionale demonstrate la modelul certificat şi că prezintă siguranţă în exploatare.

(3) Repararea se realizează doar prin înlocuirea fitingurilor cu altele noi. Nu face obiectul reparării recipientul stingătorului. Repararea se realizează utilizând numai piese de schimb originale sau acceptate de producător ca fiind conforme cu cele înlocuite.

(4) În urma operaţiunilor de reparare, prestatorul emite o declaraţie de conformitate prin care declară pe propria răspundere că stingătoarele de incendiu reparate corespund integral cu modelul certificat.

Art. 23

(1) Operaţiunile realizate pentru repararea unui stingător de incendiu, în funcţie de tipul acestuia, sunt:

a) operaţiunile prevăzute la art. 19 alin. (1) şi art. 21 alin. (1);

b) identificarea defectelor ce trebuie înlăturate;

c) verificarea la presiune a recipientului stingătorului, a supapei şi a ansamblului furtun (dacă există dispozitiv de oprire a descărcării);

d) asigurarea de piese conforme modelului certificat;

e) înlocuirea pieselor defecte;

f) reîncărcarea cu agent de stingere;

g) reasamblarea stingătorului;

h) etichetarea şi sigilarea stingătorului.

(2) Detalierea operaţiunilor prevăzute la alin. (1) este prevăzută în anexa nr. 5.

SECŢIUNEA A 5-A - SCOATEREA DIN UZ A STRINGĂTOARELOR DE INCENDIU

Art. 24

Durata de viaţă normată a stingătoarelor de incendiu este de 20 de ani de la data fabricării, marcată pe corpul stingătorului.

Art. 25

Următoarele stingătoare de incendiu sunt considerate depăşite şi nu se mai admit la utilizare maximum 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentelor norme tehnice, urmând ca după această perioadă să fie casate:

a) de tip "soda acid";

b) cu spumă chimică;

c) cu clorobromometan sau tetraclorură de carbon;

d) de unică folosinţă mai vechi de 5 ani;

e) care funcţionează prin răsturnare;

f) cu recipient din cupru sau alamă îmbinate prin sudură moale/lipire sau nituire;

g) cu recipient din oţel îmbinate prin nituire;

h) pentru care nu se mai găsesc piese originale.

Art. 26

(1) Stingătoarele de incendiu portabile şi mobile considerate atipice faţă de standardele aplicabile, precum G1, G3, G6, P5, P10, AP10, SM10, H3, H10 se mai admit la utilizare maximum 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentelor norme tehnice, urmând ca după această perioadă să fie casate.

(2) Stingătoarele la care nu se poate identifica agentul de stingere original cu care au fost încărcate de către producător şi certificate nu se mai admit la utilizare, urmând a fi casate.

Art. 27

(1) Stingătoarele de incendiu de unică folosinţă, altele decât cele cu agent curat, trebuie descărcate şi scoase din uz în maximum 5 ani de la data fabricării, marcată pe corpul stingătorului.

(2) Stingătoarele de incendiu de unică folosinţă cu agent curat trebuie scoase din uz şi trimise către un centru de reciclare pentru recuperarea agentului curat în maximum 5 ani de la data fabricării, marcată pe corpul stingătorului.

Capitolul V - Dispoziţii finale

Art. 28

Anexele nr. 1-5 fac parte integrantă din prezentele norme tehnice.

ANEXA Nr. 1
Compatibilitatea de utilizare a stingătoarelor de incendiu
Tipul stingătorului de incendiu Clasa A Clasa B Clasa C Clasa D Clasa F Instalaţii electrice sub tensiune (până la 1.000 V)
Pe bază de apă Da Nu Nu Nu Nu Nu
Spumă Da Da Nu Nu Nu Nu
Pulbere BC Nu Da Da Nu Nu Da
Pulbere ABC Da Da Da Nu Nu Da
Pulbere specială tip D Nu Nu Nu Da Nu Nu
CO2 Nu Da Nu Nu Nu Da
Soluţie chimică apoasă Da Nu Nu Nu Da Nu
Agent curat Da Da Da Nu Nu Da

ANEXA Nr. 2
Modelul etichetei pentru verificarea, reîncărcarea sau repararea stingătoarelor de incendiu
Data punerii în serviciu:
Operaţiunea efectuată: Verificat Reîncărcat Reparat
Valabil
de la până la
Luna/anul Luna/anul
Garanţia acordată
Pentru lucrările efectuate Pentru piesele de schimb
Date de identificare a operatorului economic:
(denumire, adresă etc.)
Autorizaţie CNSIPC: seria. . . . . . nr. . . . . . . . . . . . Data emiterii. . . . . . . . . . . . . . . . .

ANEXA Nr. 3
Detalierea operaţiunilor de verificare a stingătoarelor de incendiu
Operaţiunea Tipul stingătoarelor de incendiu
Permanent presurizate (cu pulbere, pe bază de apă - incluzând spumele şi soluţia chimică apoasă, cu halon, cu agent curat) Presurizate în momentul utilizării CO2
Identificarea stingătorului (verificarea informaţiilor de pe etichetă şi marcajele aplicate prin poansonare) x x x
Verificarea integrităţii exterioare a recipientului stingătorului (verificarea existenţei urmelor de coroziune, lovituri, rizuri, zgârieturi, şanţuri) x x x
Verificarea existenţei manometrului şi a indicaţiilor acestuia (se verifică dacă manometrul este fixat pe stingător, dacă acesta lucrează liber şi dacă indică presiunea în limite acceptate) x
Verificarea furtunului/duzei de refulare/pâlniei (verificarea stării de integritate şi de funcţionare a furtunului/duzei de refulare; existenţa unor deteriorări, crăpături, fisuri, spărturi) x x x
Verificarea stării de încărcare prin cântărire (cântărirea stingătorului, compararea masei obţinută cu masa stingătorului gol la care se adaugă încărcătura nominală) x
Etichetarea şi sigilarea stingătorului (completarea etichetei cu informaţii privind prestatorul serviciului de verificare şi data următoarei verificări) x x x

ANEXA Nr. 4
Detalierea operaţiunilor de reîncărcare a stingătoarelor de incendiu
Operaţiunea Tipul stingătoarelor de incendiu
Permanent presurizate (cu pulbere, pe bază de apă - incluzând spumele şi soluţia chimică apoasă, cu halon, cu agent curat) Presurizate în momentul utilizării CO2
Operaţiunile descrise la activitatea de verificare se execută în acelaşi timp cu operaţiunile de reîncărcare a stingătoarelor de incendiu. x x x
Depresurizarea stingătorului de incendiu (eliberarea presiunii sau presiunii reziduale) x x
Demontarea stingătorului de incendiu x x x
Curăţarea şi verificarea recipientului stingător şi a fitingurilor - dispozitiv de control; ansamblu furtun şi/sau pâlnii şi/sau duze; ansamblu cap dispozitiv de operare (curăţarea prin spălare, sablare, după caz; verificarea în detaliu pentru urme de coroziune, lovituri, rizuri, zgârieturi, şanţuri; filet - formă, dimensiune şi acoperire) x x x
Încărcarea buteliei cu agent propulsor (echiparea cu o nouă membrană calibrată; încărcarea cu agent propulsor; închiderea buteliei; cântărirea buteliei; inscripţionarea masei buteliei încărcate după ce aceasta a ajuns la nivelul cerut; corelarea cantităţii de agent propulsor cu cantitatea de agent de stingere) x
Reîncărcarea cu agent de stingere (introducerea în recipientul stingătorului a agentului de stingere corespunzător fiecărui stingător, conform modelului certificat) x x x
Reasamblarea stingătorului (refacerea montajului şi presurizarea stingătorului) x x x
Etichetarea şi sigilarea stingătorului (completarea etichetei cu informaţii privind prestatorul serviciului de reîncărcare şi data următoarei verificări) x x x

ANEXA Nr. 5
Detalierea operaţiunilor de reparare a stingătoarelor de incendiu
Operaţiunea Tipul stingătoarelor de incendiu
Permanent presurizate (cu pulbere, pe bază de apă - incluzând spumele şi soluţia chimică apoasă, cu halon, cu agent curat) Presurizate în momentul utilizării CO2
Operaţiunile descrise la activităţile de verificare şi reîncărcare se execută în acelaşi timp cu operaţiunile de reparare a stingătoarelor de incendiu. x x x
Identificarea defectelor ce trebuie înlăturate (desfacerea fitingurilor de pe recipientul stingătorului, îndepărtarea celor deteriorate şi înlocuirea cu altele noi; recipientul stingătorului nu face obiectul reparării.) x x x
Verificarea la presiune a recipientului stingătorului, a supapei şi a ansamblului furtun (dacă există dispozitiv de oprire a descărcării) (înlocuirea supapei şi a ansamblului furtun dacă sunt defecte; recipientul nemarcat nu se verifică, ci se casează.) x x x
Asigurarea de piese conforme modelului certificat x x x
Înlocuirea pieselor defecte x x x
Reîncărcarea cu agent de stingere (introducerea în recipientul stingătorului a agentului de stingere corespunzător fiecărui stingător, conform modelului certificat) x x x
Reasamblarea stingătorului (refacerea montajului şi presurizarea stingătorului) x x x
Etichetarea şi sigilarea stingătorului x x x


Legislaţie truse medicale:

Art.9. - (1) În toate cazurile, pentru a se ocupa de organizarea activităţilor de prevenire şi a celor de protecţie, ţinând seama de mărimea întreprinderii şi/sau unităţii şi/sau de riscurile la care sunt expuşi lucrătorii, precum şi de distribuţia acestora în cadrul întreprinderii şi/sau unităţii, se impune ca:

a) lucrătorii desemnaţi să aibă capacitatea necesară şi să dispună de mijloacele adecvate;
b) serviciile externe să aibă aptitudinile necesare şi să dispună de mijloace personale şi profesionale adecvate;
c) lucrătorii desemnaţi şi serviciile externe să fie în număr suficient.

Art.10. - (1) Angajatorul are următoarele obligaţii:

a) să ia măsurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor, adaptate naturii activităţilor şi mărimii întreprinderii şi/sau unităţii, ţinând seama de alte persoane prezente;
b) să stabilească legăturile necesare cu serviciile specializate, îndeosebi în ceea ce priveşte primul ajutor, serviciul medical de urgenţă, salvare şi pompieri.
(2) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1), angajatorul trebuie să desemneze lucrătorii care aplică măsurile de prim ajutor, de stingere a incendiilor şi de evacuare a lucrătorilor.
(3) Numărul lucrătorilor menţionaţi la alin. (2), instruirea lor şi echipamentul pus la dispoziţia acestora trebuie să fie adecvate mărimii şi/sau riscurilor specifice întreprinderii şi/sau unităţii.

Art.14. - Alimentaţia de protecţie se acordă în mod obligatoriu şi gratuit de către angajatori persoanelor care lucrează în condiţii de muncă ce impun acest lucru şi se stabileşte prin contractul colectiv de muncă şi/sau contractul individual de muncă.

Art.15. - (1) Materialele igienico-sanitare se acordă în mod obligatoriu şi gratuit de către angajatori. (2) Categoriile de materiale igienico-sanitare, precum şi locurile de muncă ce impun acordarea acestora se stabilesc prin contractul colectiv de muncă şi/sau contractul individual de muncă.

Art.16. - (1) Ţinând seama de mărimea întreprinderii şi/sau a unităţii, angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare, astfel încât lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora să primească, în conformitate cu prevederile legale, toate informaţiile necesare privind:

a) riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie atât la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, în general, cât şi la nivelul fiecărui post de lucru şi/sau fiecărei funcţii;
b) măsurile luate în conformitate cu prevederile.

Art.10 alin. (2) şi (3. (2) Angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare astfel încât angajatorii lucrătorilor din orice întreprindere şi/sau unitate exterioară, care desfăşoară activităţi în întreprinderea şi/sau în unitatea sa, să primească informaţii adecvate privind aspectele la care s-a făcut referire la alin. (1), care privesc aceşti lucrători.

Art.34. - (1) Declararea bolilor profesionale este obligatorie şi se face de către medicii din cadrul autorităţilor de sănătate publică teritoriale şi a municipiului Bucureşti.

Art.39.(6) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei următoarele fapte:

a) încălcarea dispoziţiilor Art.9 alin. (1), ale Art.10 şi 16;

b) încălcarea dispoziţiilor Art.14, 15 şi ale Art.34 alin. (1).


**ORDIN nr.427 din 14 iunie 2002 al Ministrului Sănătăţii şi Familiei pentru aprobarea componenţei trusei sanitare şi a baremului de materiale, ce intră în dotarea posturilor de prim ajutor fără cadre medicale.
Textul actului publicat în M.Of. nr. 531/22 iul. 2002
Ministrul sănătăţii şi familiei, văzând Referatul de aprobare nr. D.B. 7.038 din 14 iunie 2002 al Direcţiei generale de asistenţă medicală, în temeiul Hotărârii Guvernului nr.22/2001 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei, cu modificările şi completările ulterioare, emite următorul ordin:

Art.1. - (1) Se aprobă componenţa trusei sanitare folosite pentru acordarea primului ajutor medical, care se află în dotarea posturilor fixe de prim ajutor fără cadre medicale din întreprinderi, instituţii şi unităţi economice, şcoli, cabane turistice şi altele asemenea, denumită în continuare trusă sanitară, prevăzută în anexa nr. 1.

(2) Persoanele juridice care desfăşoară activităţile prevăzute în anexa nr. 2 sunt obligate să aibă în dotare trusă sanitară.

Art.2. - (1) Fabricarea şi punerea pe piaţă a trusei sanitare se autorizează de Ministerul Sănătăţii şi Familiei pentru fiecare furnizor.

(2) Trusele sanitare folosite pentru acordarea primului ajutor medical din dotarea posturilor fixe de prim ajutor fără cadre medicale din întreprinderi, instituţii şi unităţi economice, şcoli, cabane turistice şi altele asemenea, aflate în prezent în dotarea acestora, pot fi utilizate până la expirarea duratei de folosinţă a componentelor lor.

Art.3. - Se aprobă baremul de materiale ce intră în dotarea trusei sanitare a posturilor de prim ajutor fără cadre medicale din întreprinderi, instituţii şi unităţi economice, şcoli, cabane turistice şi altele asemenea, prevăzut în anexa nr. 3.

Art.4. - Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art.5. - Pe data intrării în vigoare a prezentului ordin anexa nr. 1 a părţii a II-a, intitulată "Norme tehnice în unele domenii ale asistenţei medicale", din Ordinul ministrului sănătăţii nr.56/1974 îşi încetează aplicabilitatea.

Art.6. - Direcţiile implicate din cadrul Ministerului Sănătăţii şi Familiei, precum şi direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti vor aduce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art.7. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul sănătăţii şi familiei.

Daniela Bartoş

ANEXA Nr. 1

COMPONENŢAtrusei sanitare folosite pentru acordarea primului ajutor medical, care se află în dotarea posturilor fixe de prim ajutor fără cadre medicale din întreprinderi, instituţii şi unităţi economice, şcoli, cabane turistice şi altele asemene:

1.1. Trusa sanitară se compune dintr-o cutie din material plastic, cu colţuri şi muchii rotunjite, în care sunt depozitate instrumente şi materiale sanitare, medicamente şi materiale diverse.
Anexa nr. 3 la ordin prevede conţinutul minim obligatoriu al trusei sanitare din dotarea posturilor fixe de prim ajutor fără cadre medico-sanitare.
Opţional trusa sanitară poate conţine şi alte dispozitive medicale, cum ar fi: folie termoizolantă, dispozitiv care asigură soluţia de conservare a energiei corpului omenesc în situaţii grave.

1.2. Cutia trusei sanitare trebuie să fie rigidă, realizată din material plastic rezistent, cu marginile şi colţurile rotunjite. Ea trebuie:

a) să asigure etanşeitatea corespunzătoare pentru protejarea conţinutului faţă de praf şi umezeală printr-un sistem de închidere ferm;
b) să fie inscripţionată, vizibil de la o distanţă de minimum 5 m, cu denumirea produsului şi a furnizorului sau, după caz, a producătorului;
c) să permită vizualizarea conţinutului sau să aibă inscripţionată lista conţinutului;
d) să fie dimensionată şi compartimentată corespunzător, în vederea depozitării şi asigurării integrităţii componentelor prevăzute în anexa nr. 3.

litatea materialelor sanitare, a instrumentelor şi a medicamentelor va fi verificată şi certificată în conformitate cu prevederile în vigoare privind evaluarea conformităţii de către organele abilitate ale Ministerului Sănătăţii şi Familiei.


ANEXA Nr. 2

Trusele sanitare de acordare a primului ajutor medical vor fi folosite astfel:

1. Activităţi industriale, agricole şi de prestări de servicii:
1a) în secţii de activitate cu mai mult de 5 persoane una la cel mult 25 de persoane;
1b) activităţi cu locuri de muncă dispersate, indiferent de numărul de angajaţi;
1c) mijloace de transport în comun, altele decât auto.

2. Activitate de comerţ:
2a) spaţii comerciale care permit accesul direct al clienţilor la mărfurile expuse;
2b) spaţii comerciale organizate pe subunităţi pentru prezentare şi desfacere;
2c) pieţe agroalimentare;
2d) staţii de distribuire a carburanţilor.

3. Activităţi de învăţământ, proiectare-cercetare:
3a) grădiniţe, şcoli, alte instituţii de învăţământ care nu dispun de cabinet medical propriu - cel puţin una la 50 de elevi;
3b) ateliere şcolare, săli de sport;
3c) cămine şi internate;
3d) alte activităţi de proiectare-cercetare - cel puţin una la 25 de persoane.

4. Activităţi culturale şi recreative:
4a) săli de spectacole - una la cel puţin 100 de locuri;
4b) săli de sport sau de întreţinere fizică, altele decât cele din instituţiile de învăţământ;
4c) cluburi, alte spaţii pentru activităţi de divertisment cu cel puţin 10 locuri;
4d) baruri, restaurante, hoteluri, moteluri, pensiuni, unităţi agroturistice.


ANEXA Nr. 3

CONŢINUTUL MINIM OBLIGATORIU AL TRUSEI SANITARE

Denumirea materialului Numărul de bucăţi

  • Cutie din material plastic, etanşă, cu colţuri rotunjite 1
  • Foarfece cu vârfuri boante 1
  • Garou 50 cm 1
  • Deschizător de gură din material plastic 1
  • Dispozitiv de respiraţie gură la gură 1
  • Pipă Guedel mărimea 4 1
  • Pipă Guedel mărimea 10 1
  • Mănuşi de examinare, pereche 4
  • Pahare de unică folosinţă 5
  • Batiste de hârtie cu soluţie dezinfectantă 10
  • Atele din material plastic 2
  • Feşi din tifon mici 5 cm/4 m 5
  • Feşi din tifon mari 10 cm/5 m 3
  • Bandaj triunghiular I = 80 mm 2
  • Vată hidrofilă sterilă, pachet A 50 g 2
  • Ace de siguranţă 12
  • Leucoplast 5 cm/3 m 1
  • Leucoplast 2,5 cm/2,5 m 1
  • Alcool sanitar 200 ml 1
  • Comprese sterile 10 cm/8 cm x 10 buc. 10
  • Pansament individual 2 cm/6 cm 10
  • Pansament cu rivanol 6 cm /10 cm 5
  • Plasture 6 cm/50 cm 1
  • Creion 1
  • Caiet a 50 de pagini 1
  • Broşură cu instrucţiuni de prim ajutor 1
  • Rivanol soluţie 1ä, 200 ml 1
  • Apă oxigenată sau perogen 1
  • Alcool iodat 200 ml 1